Dualitate

Vreau sa scriu putin despre dualitate, in genere despre dualitatea muzicala  a persoanelor. Ma iau pe mine drept exemplu poate din cauza unei persoane apropiate care si-a exprimat mirarea cu privire la gusturile mele muzicale.

In mod normal, in viata de zi cu zi toata lumea are un gen de muzica care il prefera  si-l asculta cu o oarecare loialitate, muzica tine in frau si modeleaza comportamentul, de pilda eu ma consider o persoana calma si rabdatoare, apropiatii ma aproba in chestiunea asta si ascult in mod normal cam fara prea multe intruziuni café del mar, muzica cu low beat, chill, ritmuri lente si mai tot timpul in surdina, nu-mi deranjez vecinii.

Dar cu toate astea, sunt momente cand imi ies din fire, nu neaparat din cauza unei intamplari din universul meu apropiat, cerculetul lumii mele, ci doar asa ca o exteriorizare sau un preaplin de calm si relaxare. Cand apare momentul acesta ies din mine demonii ascunsi cu dorinte acerbe de prodigy si soad, dar in sine muzica agresiva house, techno si metal.

Tin sa cred ca e un echilibru stabil si destul de productiv fiindca aparatura audio m-ar ajuta perfect sa imi satisfac nevoile agresive dar ar face-o cu consecinte dramatice (vecini suparati) si cine doreste ca vecinii sa stea bosumflati cand ii saluti sau sa aiba numarul de la politie pe speed dial?

So dualitatea, presupun ca toti avem parte de ea, cu totii suntem versatili si duali nu doar in gusturi muzicale ci in tot ce cuprinde viata, suntem oameni iar cei care sustin o singura latura a gusturilor lor se inseala si inchid ochii la parti din viata inca neexplorate, se mai numeste si prejudecata sau inchidere de porti spre placeri sau dureri. Numai noi alegem cum ne comportam, dar! sa nu uitam ca si foile au doua parti, nu uita sa te uiti pe verso.